Acceptarea de sine - de Joyce Meyer

În societatea noastră, nesiguranța și respingerea de sine au atins nivelul cel mai ridicat. Mai mult ca oricând, atât de mulți oameni pur și simplu nu se plac pe ei înșiși. Din păcate, creștinii nu sunt o excepție...

De-a lungul anilor am întâlnit nenumărați oameni care credeau că Dumnezeu este supărat pe ei pentru că nuau ajunssă atingă perfecțiunea. Ca rezultat, aceștia trăiesc într-o continuă stare de frustrare- se resping pe ei înșiși și se simt prost de fiecare dată când fac o greșeală.

Un lucru este sigur- Isus nu și-a dat viața pentru noi ca să trăim simțindu-ne vinovați și condamnați. El vrea ca noi să ne simțim bine când vine vorba de relația cu noi înșine și relația noastră cu Dumnezeu. Totul începe cu descoperirea adevăratei noastre identități în Hristos.

Ești un credincios sau un ambițios?

Ani la rândul am încercat să-L mulțumesc pe Dumnezeu prin faptele mele. Parcă mă aflam pe o pistă de alergare- întotdeauna încercam să fac ceva ca să fiu mulțumită de mine însămi și să mă simt ca și cum aș fi neprihănită înaintea lui Dumnezeu. În timpul acestui proces, am început să mă simt împovărată, epuizată și nefericită. Mă gândeam: „Ceva nu funcționează”.

Aveam dreptate. Indiferent cât de mult Îl iubim pe Dumnezeu și alegem să facem ce e drept, întotdeauna vom fi frustrați dacă nu vom învăța o lecție importantă:

În Efeseni 2:8 (Biblia Amplificată) scrie: „Căci prin har (favoarea nemeritată a lui Dumnezeu) suntem mântuiți (eliberați de judecată și devenim parte din mântuirea dată de Hristos) prin (propria) credință. Și aceasta (mântuire) nu vine de la noi (nu prin propriile fapte, nu prin propriile eforturi)...”

Nu putem să facem nimic ca să primim mântuirea și neprihănirea prin propriile noastre puteri... am fost împăcați cu El prin credința în Isus Hristos. Un creștin căruia îi lipsește această înțelegere este asemeni unui avion pe pista de decolare, fără combustibil- are echipamentul necesar, dar nu merge niciunde!

În mila Sa, Dumnezeu mi-a permis să-mi dau seama că nu pot să fac nimic ca să mă iubească mai mult sau mai puțin decât o face în fiecare zi. Dumnezeu voia ca eu să cred în Isus, Cel pe care L-a trimis (vezi Ioan 6:29) și să primesc neprihănirea dată de El.

Trebuie să te vezi prin ochii lui Dumnezeu

Pentru a experimenta adevărata eliberare și pentru a crește în relația noastră cu Dumnezeu, trebuie să învățăm să ne acceptăm așa cum suntem și să ne vedem așa cum ne vede Dumnezeu. Dacă vom face așa, vom începe să înțelegem că procesul prin care devenim asemeni lui Hristos este un proces care necesită timp... și că Dumnezeu va fi credincios în împlinirea lucrării pe care a început-o.

În 2 Corinteni 5:21 (Biblia Amplificată) scrie: „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim (ceea ce trebuia să fim, în relația potrivită cu Dumnezeu, prin bunătatea Lui) neprihănirea lui Dumnezeu în El.”

Acest lucru stă la baza acceptării de sine- știind că Dumnezeu ne primește prin Isus și ne vede neprihăniți în totalitate. Asta nu înseamnă că noi nu mai păcătuim sau că trebuie să tratăm păcatul cu ușurință. Asta înseamnă că Dumnezeu ne iubește chiar și atunci când avem propria noastră cale- când suntem în procesul prin care devenim asemeni lui Hristos- înainte „să ajungem”ceea ce trebuie.

De exemplu, asemeni un copil de doi ani, una dintre nepoatele noastre obișnuia să facă crize când lucrurile nu mergeau așa cum dorea ea. Se arunca pe jos și țipa încontinuu. Chiar dacă nu îmi plăcea comportamentul ei, o iubeam foarte mult. Nu mă opresc din a-mi iubi nepoții, nu-i dezmoștenesc pentru că fac lucruri greșite. Îi iubesc și lucrez alături de ei pentru a dezvolta un caracter de care au nevoie ca să reușească în viață.

La fel se întâmplă și cu Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc. El nu iubește comportamentul nostru greșit, dar cu siguranță ne iubește pe noi. În Romani 5:8 scrie că El și-a dovedit iubirea față de noi prin faptul că L-a trimis pe Fiul Său ca să moară pentru noi „încă de când eram noi păcătoși”. Cu alte cuvinte, El nu a așteptat ca noi să devenim neprihăniți și apoi să-L trimită pe Isus- El L-a trimis pe Isus deoarece noi nu putem să fim neprihăniți fără El!

Îmbracă haina

În Isaia 61:10 (Biblia Amplificată) scrie: „Mă bucur în Domnul şi sufletul Meu este plin de veselie în Dumnezeul Meu, căci M-a îmbrăcat cu hainele mântuirii...”

Ce înseamnă lucrul acesta? Înseamnă că atunci când greșim, Dumnezeu ne-a „acoperit” dinainte cu haina neprihănirii Sale. Când vrăjmașul vine împotriva noastră cu gânduri de vină și condamnare, putem să rămânem fermi împotriva acuzaților sale. Putem să ne bazăm pe Cuvântul lui Dumnezeu și să spunem... „Sunt neprihănirea lui Dumnezeu în Hristos. Sunt îmbrăcat cu neprihănirea Lui- nu a mea. Biblia spune că dacă îmi mărturisesc păcatul, Dumnezeu este credincios și mă iartă, El dă la o parte tot ce este rău. Sunt iubit!” (vezi 1 Ioan 1:9)

Dumnezeu este de partea ta și El vrea ca tu să te simți bine față de propria ta persoană și de progresul pe care îl faci. Nu-ți petrece timpul având o stare frustrare deoarece nu „ai ajuns”. Dumnezeu nu este supărat pe tine din cauză că nu ești perfect- El rămâne dezamăgit numai atunci când renunți la alergare!